Di Francesco Reitano
Peppi D’Ambrosiu era n’omu stranu
puzzava sempi d’agghju e petrusinu
però sinceru, aggarbatu e umanu
sempi attaccatu ‘o hjascu di lu vinu!
Nu pugnu d’omu, amaru sbenturatu
ma arzillu e spercianti, menzu malandrinu
piccirillu ma… malucuvatu
signatu a focu d’u maludistinu.
Nu jornu i marzu chi cucullijava
e tirava forti ‘u ventu i levantinu
Peppi D’Ambrosiu, lentu rincasava
a passu d’omu, sup’o carrozzinu;
nt’a chjazza principali d’u pajisi
na murra i genti chi ciuciulijava
a unu i chilli nci scapparu ‘a’rrisi
e a Peppi fissu nta llocchji guardava:
Arriva ‘u ‘mbiacuni sup’o carrozzinu
dicia ‘e cumpagni… strafuttenti,
ma nto carrettu portava petrusinu
a vvoti … ‘a malignità d’a genti…
scangia l’acqua i funtana cu lu vinu;
Peppi,’mbivìa, povaru cristianu
nto hjascu ‘mpagghjatu ‘mpisu ‘o carrozzinu…
Ma sulu acqua critusa… jusu du pontanu!
Foto: aulascienze.scuola.zanichelli.it